Marturii ale exilului romanesc
A aparut de curand cartea scriitorului si publicistului romano-american George Bajenaru "Aceste bucurii trecatoare" la editura iUniverse din New York. Aceste bucurii trecatoare este titlul unui serial de corespondente si dialoguri cu cititorii, publicat in ziarul american din California "Meridianul romanesc" intre anii 2001 si 2004. Autorul a consemnat cu acribie telefoanele si scrisorile, reportajele, convorbirile cu cititorii pe care le-a reunit in paginile cartii sale ca marturie a istoriei contemporane a exilului si emigratiei romanesti. Cartea dezvaluie framantarile sufletesti si zbaterile zilnice ale celor plecati de acasa in cautarea unei vieti mai bune aievea prin lume, fie ca e vorba de America, Canada sau Europa. Forma incipienta a exilului este fuga de regimul comunist care apoi se transforma intr-o autoexilare fondata pe ratiuni diferite: economice, materiale, sufletesti, ori pur si simplu o curiozitate alimentata de "incarcerarea" romanilor in spatiul gulagului comunist. Cartea este structurata pe doua sectiuni; prima parte este un colaj a numeroase conversatii pe care autorul le-a avut cu cititori din intreaga lume publicate in ziare din Statele Unite si Canada; a doua parte a cartii fiind alcatuita din interviuri cu diferite personalitati implicate pe scena politica si culturala romaneasca la diferite momente: James C.Rosapepe, fost ambasador al SUA in timpul administratie Clinton, Dale Kuhne, profesor de Stiinte Politice, Remus Radina-veteran al exilului romanesc si autor al cartii Testament din morga, Monseniorul Gheorghe Surdu, fost detinut politic. Cartea lui George Bajenaru- el insusi un "exilat" in creatie -este o marturie optimista despre esenta experientei exilului. Pentru el e necesar sa se "zugraveasca" toate tonurile calde, dar si sumbre pe fresca alcatuita din marturiile celor plecati de acasa. Suferinta exilului este surpinsa de randurile cartii prin destainuiri aproape intime ale cititorilor, de multe ori cititorul avand impresia ca are dea face cu o dezabatere pe tema motivatiei emigrantului de a-si parasi tara si mai apoi de a se intoarce pe meleagurile natale. Punctul comun al acestor conversatii este creatia literara; mai fiecare corespondent are sau a avut o incercare literara, fie sub forma unei poezii, epigrame ori eseu sau este deja consacrat ca si Pavel Chihaia, Cicerone Ionitoiu, Ioan Dan ori Gabriel Plesea. Interviurile din partea a doua a cartii "Din Parisul Exilului Romanesc I,II si III", surprind pagini din viata comunitatii romanesti pariziene care comemoreaza personalitatea politica a lui Corneliu Coposu -prilej de conversatie cu Monseniorul G.Surdu. Interesante si inedite sunt de asemenea interviurile cu Remus Radina si Cicerone Ionitoiu, amandoi veterani ai exilului romanesc si dizidenti vehementi ai regimului comunist. Cartea lui George Bajenaru este o marturie a memoriei diasporei romane, un "memento mori" al exilului romanesc, imbalsamata intr-o viziune optimista a destinului colectiv romanesc si un indemn indirect adresat romanilor de a-si pastra credinta in Dumnezeu, in forta, in vigoarea si in umanitatea neamului romanesc. Aceste bucurii trecatoare pune o piedica trecerii timpului si ne indeamna sa nu uitam ca exista creatie literar artistica si dincolo de granitele finite ale Romaniei ,iar valoarea autentica sta in dorinta de-a emotiona cititorul si ca istoria romanilor trebuie obligatoriu sai includa pe toti care simt ceva pentru Romania oriunde s-ar afla in lume.
