COMENTATI alaturi de noi ultimele spectacole! Finalele vor fi doar pe eurohandbal.ro LIVE TEXT in timp real pe CHAT!

Momir ILIC, Serbia inter stanga si capitan:
“Ceea ce am vazut azi (nr ieri) a fost o victorie a handbalului deoarece ambele formatii din fosta Yugoslavie au aratat din abundenta talent si de aceea le urez mult succes jucatorilor croati in meciul pentru bronz”

In prezenta a peste 20.000 spectatori care au creat o atmosfera incredibila la Belgrad, nationala tarii gazda a acestui spectacol continental a reusit sa se califice dupa un meci extraordinar facut in aparare in repriza a doua, in dauna vecinilor croati, ajungand astfel in ultimul act al competitiei! Cu scorul de 26-22 in fata tarii cu care s-a aflat in razboi, Serbia a reusit prima realizare majora in handbalul mondial dupa destramarea fostei Yugoslavii.

In cel mai asteptat meci al acestor 2 saptamani de realizari spectaculoase si meciuri care te-au tinut cu sufletul la gura, Serbia va intalnii Danemarca. Echipa scandinava a reusit senzationalul dupa ce a ajuns in Main Round cu 0 puncte! Ea a castigat apoi toate partidele, invingand dramatic Macedonia chiar in ultima secunda si s-a calificat dupa o semifinala in fata Spaniei castigata cu 25-24, tot dupa o partida care a fost un adevarat spectacol.

Macedonia si-a asigurat prezenta la Turneele preolimpice, dupa ce a dispus in partida pentru locurile 5-6, de o alta tara din fostul spatiu sarbesc – Slovenia, cu scorul de 28-27. Slovenia poate ajunge la Olimpiada doar daca Serbia castiga Finala CE pe care il organizeaza. Macedonia a fost surpriza placuta a acestui turneu final iar emblematicul sau jucator care evolueaza in Spania la Atletico Madrid a reusit sa scrie istorie!

PERFORMANTA EXTRAORDINARA! KIRIL LAZAROV (MKD) cu 8 goluri inscrise in partida cu Slovenia, cel mai bun jucator de la acest CE a ajuns la cota 61 de reusite si l-a depasit pe islandezul Olafur Stefansson (58 goluri reusite la Euro SWE 2002), devenind astfel, cel mai bun marcator la un turneu final organizat de EHF, in istoria lui pornita din 1994. Macedoneeanul detine astfel, o performanta cu adevarat exceptionala deoarece, el este deasemenea si cel mai bun marcator la un turneu final de Campionat Mondial, dupa ce la Word Cup Croatia 2009, a reusit fantastica performanta de a inscrie 93 goluri in 10 partide jucate!

Spuneți-mi, n-ați văzut cumva o țară
Cântată de poeți odinioară,
Cu ochi de cer și plină de verdeață?
Am fost și-am căutat-o și la piață.

Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese parcă, de pe Lună!

Chiar, voi nu ați văzut pe jos o țară,
Călcată în picioare și murdară?
Ce-aveți cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar: singura mea avere!

(Poezie trimisă de o prietenă dragă și o ascultătoare fidelă a postului nostru de radio, Silvia Cozmîncă, din Iași)

Dana Moldovan Smoker este ceea ce se numeşte un om pozitiv. Gândeşte şi acţionează cu vigoare, este o perfecționistă şi, cu toate că şi-ar dori mai mult timp pentru reflexie şi lecturi, izbuteşte să-şi organizeze viaţa personală şi cea profesională în aşa fel încât să „bifeze” un program zilnic solicitant la maximum. Am cunoscut-o cu puţin timp în urmă, cu prilejul organizării de către Asociaţia Româno-Americană Friends, a balului de Crăciun pentru strângere de fonduri destinate copiilor imigranți talentați aflați în dificultate financiară din Barcelona și nu numai. Dana este o iubitoare de artă și de tot ceea ce înseamnă calitate, de profesie inginer chimist, mamă a doi copii, căsătorită cu un american de origine română din 1993. În biroul de la fabrica de coloranţi şi aditivi pentru mase plastice la care lucrează de puțină vreme, fabrică ce face parte din solidul grup industrial American Plastics Corp. din California, Dana mi-a mărturisit printre altele că, detestă „morga” şi „aerele de șef” întâlnite la mulți români din Spania care în țară erau necunoscuți, iar aici „…, au uitat să vorbească în dulcele grai românesc. Încerc să fiu un om cât se poate de normal, care să cuprindă şi să răspundă problemelor – mai mari sau mai mici – într-o manieră constructivă şi creativă, apelând deseori la umor….”. Că se ţine de cuvânt este evident. A urmat Facultatea de Chimie Industrială din București, a lucrat în cercetare, iar primul masterat în domeniu l-a susținut în SUA. Au fost ani frumoşi şi îşi aduce aminte de ei cu un anume regret, deşi drumul afacerilor pe care a pornit în 1998 alături de soțul ei, i-a adus multe satisfacţii şi împliniri. În ultimul timp, o perioadă a coordonat afacerile din Spania prin telefon. A fost foarte greu, dar, în cele din urmă, în pofida dificultăţilor, experienţa americană i-a fost de mare folos: „Mi-a modificat modul de a privi lucrurile. Societatea americană te obligă să-ţi îmbunătăţeşti comportamentul în sensul pragmatismului, să devii eficient şi activ, să te pliezi pe situaţie pentru ca să o stăpâneşti optim. Am învăţat că lucrul cel mai neplăcut cu care trebuie să te confrunţi îl faci la prima oră, eliberându-ţi în acest mod ziua de tensiune. Nu există lift către succes. Cariera se face pas cu pas”. Revenită în Spania de Crăciun, Dana Moldovan Smoker împreună cu doi investitori spanioli va construi şi un sediu, ceea ce va reprezenta o investiţie importantă. Cu numai 43 de angajaţi are o cifră de afaceri pe care o obţin întreprinderi cu personal de 800 de oameni. Începând cu anul 2012, vor exporta în peste 10 ţări. „Parametrii de calitate sunt de nivel internaţional şi deţinem, în acest sens, certificatul care atestă acest lucru. Poate părea lipsă de modestie, dar sunt mândră de ceea ce fac şi una dintre cheile reuşitei – am acestă convingere – a fost alegerea colaboratorilor. Sunt ambiţioşi, le place munca şi au un mod matur de a gândi”. Fabrica se va dezvolta și vor fi aduse utilaje noi, foarte performante.
Pentru ceea ce a dovedit că ştie să facă, Dana Moldovan Smoker se numără printre femeile de succes ale anului 2011. Criteriile selecţiei sunt dure: să aibă o afacere de mai multe milioane de dolari, să fie considerată „antreprenor” în sensul iniţiativei şi a construcţiei unui bussines, să fie implicată activ în viaţa civică şi în acţiuni de caritate, să fie recomandată ca model pentru alte femei. „Noul vine peste noi şi trebuie să-l asimilezi. Nu poţi sta deoparte”. Înarmată cu această convingere, reieşită dintr-o disciplină mentală bine exersată, Dana şi-a „croit” un program care să nu scape nimic important din vedere. În primul rând, familia. Soţul ei – cel care a convins-o să intre în afacere alături de el – este la fel de ocupat profesional, fiind acționar al American Plastics Corp., dar amândoi îşi dedică mult timp copiilor. Andrei are 19 ani şi studiază în cadrul UCLA, iar Irina are 16 ani. „În ce priveşte educaţia lor, am fost severă şi tenace. Şcoala îi ţine ocupaţi doar câteva ore pe zi, aşa că am instituit o şcoală paralelă: fac germană, franceză, spaniolă, sunt preocupaţi de artă, au lecturi serioase. Sunt copii buni şi cred cu tărie în viitorul lor.” Probabil că Andrei se va orienta către matematică aplicată şi economie. Legătura cu familia este constantă deşi e greu să transmiţi tandreţea de la Barcelona la LA și invers. Cu siguranţă însă, el ştie şi simte că este prezent clipă de clipă lângă ai lui. Irina are o fire veselă, iubeşte animalele şi, în perspectivă, se visează avocat. Părinţii au grijă să pună temelie solidă aspiraţiilor lor şi i-au învăţat că tot ce vrei este posibil numai dacă munceşti. Aşa cum ei înşişi o fac şi cum au fost, la rândul lor, deprinşi în familie. De altfel, (şi comit o indiscreţie care sper să nu-mi fie luată în nume de rău…), Dana Moldovan Smoker mi-a vorbit despre mama şi tatăl ei, care îi sunt mereu aproape. Ei sunt cei care i-au spus că, necazurile celor din jur nu trebuie să te lase indiferent, că e important să ajuţi, să fii solidar cu ceilalţi.
„M-am implicat în multe lucruri, în acţiuni de voluntariat pentru sponsorizări, opere de caritate faţă de copii şi bătrâni, strângeri de fonduri pentru aparatură destinată spitalelor din România. E o muncă pe care o fac cu mare plăcere. Am sentimentul că datorez ceva societăţii în care m-am născut și m-am format. Să oferi doar bani nu e de ajuns. Iar în America cât și în Spania, efortul organizatoric este mai mare ca în alte părţi. Cum sunt un bun manager (așa apreciează soțul meu…), reuşesc să aranjez piesele separate de puzzle, în aşa fel, încât, efectul să fie prompt şi cât mai de amploare”. Şi efectul există într-adevăr. Anul trecut, pentru copiii imigranți (printre care și mulți români), aflați în dificultate financiară pe Costa Blanca, s-au strâns 40.000 de dolari. În această activitate, s-au implicat câteva doamne şi domni, americani stabiliți pe Costa Blanca și spanioli, de numele cărora se leagă lucruri bune, frumoase și generoase. Sunt autorii unor gesturi al căror ecou este încă prea mic şi insuficient înţeles. Pentru Dana Moldovan Smoker însă, această implicare – cum o numeşte – face parte din stilul ei de viaţă. Ordonat şi elegant, eficient și creativ. La 53 de ani are încă multe vise: „…, să dispară „instituţionalizarea egoismului”, să ne redobândim simţul umorului, să nu ne lăsăm pradă sentimentului că totul e certitudine, să ducem ceea ce am început la bun sfârşit.” Visează să călătorească (şi o face serios, cu ghidul în mână, dar fără să piardă nimic din plăcerea de a vedea şi de a cunoaşte), să schieze, să citească mai mult şi, mai presus de orice, să poată avea, mai departe, în jurul familiei sale, haló-ul acela de armonie, de bucurie şi împlinire care dă principalul sens al vieţii sale.

Am întâlnit în Dana Moldovan Smoker o femeie puternică, o româncă, dintre cele, nu multe, care ştiu să dea semnificaţie fiecărei zile trăite, nerisipind nimic din ceea ce avem doar o singură dată.

Un material realizat de Kasandra Kalmann Năsăudean în colaborare cu Cristian I. Guitars – Barcelona

Am subliniat ori de câte ori am avut ocazia importanţa Diasporei româneşti atât în crearea imaginii României peste hotare, dar şi în ceea ce priveşte implicarea tuturor românilor în problemele ţării. Se vehiculează mult mitul întoarcerii în patrie a emigranţilor români şi o demitizare a acestui fenomen este necesară. Cum pot fi convinşi totuşi să revină, deoarece condiţiile actuale nu sunt prea atractive pentru ei?
Din cei aproximativ 3 milioane de români care lucrează în străinătate, conform studiului realizat recent de către Fundaţia Soros România, doar 40% îşi doresc întoarcerea acasă, deşi după alte păreri, nu se speră nici măcar la întoarcerea a 25% dintre aceştia. De ce? În primul rând, nevoile primare ale acestora nu ar fi satisfăcute cu ceea ce Statul român le oferă în prezent.
Dacă ne referim la administraţie, aşteptările românilor din străinătate sunt ca drepturile lor, drepturile omului şi drepturile de cetăţeni ai UE să fie respectate de ţara adoptivă: accesul la justiţie, accesul la educaţie, accesul la asistenţă medicală şi socială, accesul la piaţa muncii sau echivalarea diplomelor şi competenţelor. Ori, deocamdată implicarea Statului român în integrarea Diasporei în ţările adoptive nu prea există. Din păcate, cei plecaţi sunt renegaţi atât de autorităţi cât şi de compatrioţi. Dar, deşi au ales să muncească departe de casă, nu trebuie condamnaţi pentru asta. Tot români au rămas!
Cum arată tabloul României, privită din afară? Infrastructura este asociată cu un dezastru. La 22 de ani de la Revoluţie nu a apărut nicio autostradă adevărată, trenurile circulă tot cu 60 km/h, avioanele sunt “produse de lux”, iar blocajele urbane sunt o “normalitate’’.
Sănătatea este un punct critic al calităţii vieţii în România. Există o lipsă de transparenţă şi o serie de semne de întrebare în ce priveşte: ce asigurări există în România, ce se rambursează sau ce drepturi ai ca cetăţean român în propria ţară. Situaţia dezastruoasă a sistemului sanitar este o barieră puternică în calea deciziei de revenire în România, în special pentru familiile cu copii.
Educaţia este un subiect sensibil în diaspora. Recunoaşterea diplomelor este încă o problemă. Nu este clar cum sprijină Statul român diaspora românească în domeniul educaţiei (cursuri de limbă română?, programe de formare?). Ofertele educaţionale din România nu sunt tentante pentru românii din diasporă, iar educaţia non-formală nu este vizibilă în România.
Multe ţări au strategii clare pentru ca după pensionare, cetăţenii să se repatrieze “cheltuind pensia în ţara de origine” – nu există o astfel de viziune în România. Există o lipsă de vizibilitate privind pensiile aferente anilor deja lucraţi în România – mai multă claritate în această privinţă poate contribui la recâştigarea încrederii în autorităţi.
Emigraţia în masă din ultimii ani îşi arată astăzi ‘’preţul’’ scump pentru România. Bucureştiul şi alte mari oraşe trebuie să facă faţă unor imense costuri sociale şi economice. Satele depopulate din sud şi est se confruntă cu propriile lor tragedii sociale, inclusiv cu frecvenţa redusă la şcoli, cu nivelurile sporite de abuz de credite. Emigraţia “temporară’’ a născut o nouă problemă socială ale cărei efectele abia le percepem: 350.000 de copii din România au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate.
Dacă ne referim la elitele româneşti şi la retorica întrebare: Elitele româneşti se vor întoarce? Decizia de revenire în România este de cele mai multe ori o combinaţie între: mediul academic, sistemul de sănătate, asigurările de pensie, oportunităţile în carieră şi familie. Pe un plan secundar, un rol în această decizie joacă: situaţia politică şi mediul de afaceri. Vasta majoritate îşi exprimă dorinţa pentru o asanare morală a clasei politice, eficientizarea birocraţiei guvernamentale şi din mediul academic, precum şi reducerea semnificativă a corupţiei. Sunt deja sute de cazuri de reîntoarcere a expaţilor români, dar se poate face mai mult pe acest palier.
Dan Luca – Bruxelles

Dan LUCA trăieşte în Bruxelles din 1997 şi este în prezent vicepreşedinte PSD Diaspora şi membru în Consiliul Naţional PSD.

Pentru mai multe detalii il puteti contacta pe dl.Gabriel Gruionu la adresa gruionu@gmail.com

Mesajul ambasadorului Romaniei in SUA cu prilejul Zilei Culturii Nationale:

Duminică, 15 Ianuarie 2012 Bucuresti, Romania/Romanian Global News

Astăzi se împlinesc 162 de ani de la naşterea Luceafărului literaturii române, poetul national al Romanilor,Mihai Eminescu.
Poetul s-a născut la 15 ianuarie, 1850, în satul Botoşani.Născut ca Mihai Eminovici, a fost un poet, prozator şi jurnalist român, considerat de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

Academia Română organizeaza duminică 15 ianuarie, în colaborare cu Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă (FNSA), un triplu eveniment, o sesiune omagială, care se va desfăşura, dimineaţa, în Aula prestigiosului for de cultură, urmată, seara, de un concert şi o expoziţie dedicate poetului naţional, găzduite de Ateneul Român.

Tot de Ziua Culturii Naţionale, la Sala Atelier a Teatrului Naţional “I. L. Caragiale”, cunoscutul eminescolog acad. Dimitrie Vatamaniuc va prezenta conferinţa “Eminescu printre noi”, în care apreciatul istoric literar va marca cele mai importante evenimente din cultura română: apariţia definitivă a ediţiei Mihai Eminescu (11 volume) şi publicarea, sub îngrijirea academicianului Eugen Simion, a ediţiei facsimilate a manuscriselor eminesciene.

Duminică, la Casa memorială “T. Arghezi – Mărţişor”, iubitorii poeziei marelui poet sunt invitaţi la manifestarea cu titlul “162 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu”. Alături de fiica poetului, Mitzura Arghezi, vor fi prezenţi: Lucian Chişu, directorul Muzeului Naţional al Literaturii Române; Simona Cioculescu, cercetător; Claudia Dimiu, cercetător; Rodica Smaranda Vulcănescu, critic de teatru şi film; actorul Alexandru Hasnaş, de la Teatrul Naţional Bucureşti şi contratenorul Vladimir Catană.

Luni, 16 ianuarie, în Rotonda MNLR va fi vernisată expoziţia “Eminescu în arhive şi biblioteci particulare” iar joi, 19 ianuarie, tot la MNLR va avea loc, în colaborare cu Editura Cununi de stele, evenimentul “Amita Bhose, sora mai mare a lui Eminescu”, în care va fi evocată personalitatea şi opera Amitei Bhose (eminescolog, scriitor, profesor, traducător), prima traducătoare a lui Eminescu în Asia.

Şi Opera Naţională Bucureşti, prin Studioul Experimental de Operă şi Balet “Ludovic Spiess”, l-a celebrat, joi seară, pe inegalabilul creator, prin intermediul unui recital intitulat “Stelele-n cer…”, cu participarea tenorului de talie internaţională Daniel Magdal, care a interpretat lieduri pe versuri de Mihai Eminescu din creaţia compozitorilor Nicolae Bretan, Carmen Petra Basacopol, Felicia Donceanu, Mihail Jora, Laura Mânzat, acompaniat de pianista Luminiţa Berariu.

La recitalul “Stelele-n cer…” a participat ca interpret şi cunoscutul actor Marius Manole, de la Teatrul Naţional Bucureşti, care a recitat, alături de actriţa Raluca Aprodu, texte adaptate după corespondenţa Mihai Eminescu – Veronica Micle, în coordonarea scenică a regizoarei Anda Tăbăcaru Hogea

De ziua sa, Romanian Global News propune spre lecturare romanilor care sunt departe de Tara una din poeziile sale:

Din străinătate

Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă,
Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători.

Şi inima aceea, ce geme de durere,
Şi sufletul acela, ce cântă amorţit,
E inima mea tristă, ce n-are mângâiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară
Scăldată în cristalul pârăului de-argint,
Să văd ce eu atâta iubeam odinioară:
A codrului tenebră, poetic labirint;

Să mai salut o dată colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, liniştiri,
Ce respirau în taină plăceri mai naturale,
Visări misterioase, poetice şoptiri.

Aş vrea să am o casă tăcută, mitutică,
În valea mea natală, ce undula în flori,
Să tot privesc la munte în sus cum se ridică,
Pierzându-şi a sa frunte în negură şi nori.

Să mai privesc o dată câmpia-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile şi albe le-a ţesut,
Ce auzi odată copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut.

Melodica şoptire a râului, ce geme,
Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor,
Cântarea în cadenţă a frunzelor, ce freme,
Născur-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor.

Da! Da! Aş fi ferice de-aş fi încă o dată
În patria-mi iubită, în locul meu natal,
Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată
Visările juniei, visări de-un ideal.

Chiar moartea, ce răspânde teroare-n omenire,
Prin vinele vibrânde gheţoasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme în dulce liniştire,
În visuri fericite m-ar duce către nori.

1866, 17/29 iulie

Dacă ai o idee de start-up, dar încă fără un plan de afaceri bine conturat, GRASP te provoacă să participi între 17 și 19 februarie 2012 la o nouă ediție Start Up Your Idea.

Alături de antreprenori de success precum Adrian Amariei, fondator și CEO Axonite, Dan Dimănceascu, Consulul Onorific al României în Boston, Preşedinte şi fondator al companiilor BEH LCC şi BTF SRL și Peter Barta, Director Exectiv, Fundația Post Privatizare vei testa viabilitatea ideii tale și o vei transforma într-un business plan solid.

De-a lungul celor trei zile, vei dezbate, construi și îți vei vinde conceptul, iar la final vei pleca cu un model de afacere „ready to use”.

Dacă vrei să ne întâlnim în februarie la Bran (Inn on Balaban), trimite-ne până pe 22 ianuarie 2012, un CV și ideea ta de start-up dezvoltată pe schema din documentul atașat, la adresa office@mygrasp.org .

După terminarea workshop-ului, vei intra în comunitatea Start Up Your Idea. Pe lângă cele două sesiuni anuale de worshopuri, programul presupune întâlniri periodice cu participanţii ediţiilor precedente şi un sistem de mentoring care să-i ajute pe tinerii antreprenori să implementeze idea de start-up.

Încurajăm participarea la eveniment a echipelor de 2, maxim 3 fondatori pe o idee. Participanții cu start-up-uri individuale sunt, de asemenea, eligibili.

Taxa de participare la eveniment este de 50 euro (200 RON)/persoană și include masa, cazarea și materialele de training.

Acest proiect este realizat cu sprijinul Ambasadei S.U.A la Bucureşti, BCR şi a partenerilor Leaders, Educativa, Radio France International (RFI), Radio România Actualităţi, Radio România Internaţional, Adevărul, ŞtiriONG, România Pozitivă, Lume Bună, CSRevolution, BestJobs, Cariere.

Urmărește-ne pe facebook și află ce noi antreprenori de success se alătură Start-Up Your Idea!

Material realizat cu sprijinul Ambasadei S.U.A. la București. Opiniile aparțin autorilor și nu reprezintă neapărat poziția Departamentului de Stat al S.U.A.

_____________________________________

GRASP (Global Romanian Society of Young Professionals) www.mygrasp.org

GRASP este o organizație globală, non-guvernamentală, o rețea deschisă formată din studenți, tineri profesioniști şi organizații partenere care împărtășesc aceeași misiune.

Sunt mulţi şi care se chinuiesc şi sunt chinuiţi dincolo şi le este mai rău decât le era în România, dar asta este altă poveste.

Eu cred încă în România, de aceea nici nu am plecat dincolo, deşi nu pot să spun că nu am avut ocazia, făcând parte dintr-o organizaţie interaţională care facilitează internship-uri internaţionale.

Iniţial vroiam să scriu acest articol prin preajma zilei de 1 Decembrie, dar mi-am dat seama că nu vroiam să am parte de atenţia artificială ce se acordă articolelor patriotice, doar că este ziua Marii Uniri.

Lansez acest articol în preajma sărbătorilor din dorinţa de a transmite gânduri bune şi sentimente plăcute celor care sunt încă în ţară, celor care vor să se întoarcă, celor care ţin legătura cu cei de aici, celor care cred încă în România.

Celor care şi-au pierdut încrederea în Românica, sper să se-ntâmple ceva frumos astfel încât să vă schimbaţi părerea şi să vă doriţi să vă întoarceţi acasă . Ne este dor de voi.

24 de motive pentru care nu ar trebui să pleci (încă) din România:

1. Pentru că aici este acasă.
2. Pentru ca sunt foarte multe oportunităţi, chiar dacă trebuie să sapi adânc în pământ să dai de ele.
3. Pentru că sunt atât de multe lucruri şi locuri frumoase de vizitat.
4. Pentru că avem şi lucruri pozitive de spus despre România.
5. Pentru că românii sunt deştepţi, chiar dacă Google nu vrea să recunoască asta.
6. Pentru că dacă poţi să faci aici ceva, poţi să faci ceva oriunde ai fi.
7. Pentru că avem cele mai frumoase femei.
8. Pentru că îl avem pe Ştefan Hruscă.
9. Pentru că avem doar 22 de ani de când am ieşit din comunism, suntem încă tineri ca şi naţiune democratică, încercăm să învăţăm din eşecurile trecutului şi din greşelile pe care le facem.
10. Pentru că oamenii ăştia urâţi care fură, nu vor fura le nesfârşit, cineva sigur se va ocupa de ei.
11. Pentru că aici îţi este familia, aici îţi sunt prietenii, aici îţi sunt rudele.
12. Pentru că ţara asta mai merită o şansă.
13. Pentru că dincolo s-ar putea să dai de xenofobi.
14. Pentru că avem nevoie de lideri.
15. Pentru că ne va fi dor de tine dacă pleci.
16. Pentru că vrem să te dăm exemplu că ai rămas aici şi te descurci la tine acasă.
17. Pentru că dacă pleacă mulţi oameni cu potenţial, rămân doar cei plafonaţi şi confortabili, care nu vor să-şi schimbe condiţia.
18. Pentru că limba noastră-i o comoară, nu există limbă mai simpatică precum a noastră.
19. Pentru că se pot face bani şi aici în ţară.
20. Pentru că la noi lucrurile foarte rele ajung cu câţiva ani întârziere, cele noi şi mişto ajung mult mai repede.
21. Pentru că nu suntem atât de răi pe cât ne face presa să credem că suntem.
22. Pentru că în România avem “probably the best city in the world“.
23. Pentru că ne eşti drag şi nu vrem să te vedem doar 1 dată pe an sau chiar mai rar.
24. Pentru că încă eşti aici, deci te mai ţine ceva în ţara aceasta.

Dacă e nevoie mai completăm în caz de mai apar puncte de vedere şi idei ,

Cu acest articol sper că v-am mai făcut să zâmbiţi, să depănaţi o amintire, să stârnesc puţin românul din voi.

Dedic acest articol tuturor celor care au rămas în România, celor care s-au întors în România, antreprenorilor care au generat noi locuri de muncă, celor care fac tot posibilul să schimbe ceva în ţara aceasta, ONG-urilor care fac proiecte sociale, oamenilor care rezolvă probleme şi celor care au posibilitatea să fure, dar nu o fac, pentru că au conştiinţă.

Nechita Gabriel

SURSA:CPT-Clubul Presei Transatlantice

• Ce s-a întâmplat cu morții Timișoarei nu trebuie uitat niciodată. • Oare mortul meu nu e aici? • Câteodată îţi pare rău că eşti viu. Devii credibil numai după ce mori. Morţii nu deranjează, morţii nu au drept la replică, morţii nu contrazic pe nimeni, morţii nu dau în judecată şi nu cer despăgubiri pentru calomnie sau pentru alte vorbe care pot să aducă prejudicii. • Care dreptate, omule? Care dreptate? Trebuia să existe şi unii ca noi. • Nu ajung atâţia morţi? Voi cine sînteţi, cine v-a ordonat să ne ucideţi? Aceasta e libertatea? Aşa începe democraţia? Probabil că era nevoie de sângele nostru.

Martori ai istoriei, teatru radiofonic serial de Pușa Roth, este un proiect special al Societății Române de Radiodifuziune, dedicat împlinirii a 22 de ani de la Revoluția din decembrie 1989. Cele cinci episoade, în regia artistică a lui Vasile Manta, vor fi difuzate în premieră în zilele de 15, 16, 19, 20, 21 decembrie, la ora 23.00, la Radio România Actualități.

„Am ales cinci subiecte, spune autoarea, cinci momente care mi s-au părut că pot suporta povara ficţiunii, mai ales că există destul de multe semne de întrebare asupra unor evenimente petrecute acum 22 de ani. Pentru acest serial am folosit documente care au fost făcute publice, dar şi declaraţii şi documente care nu au apărut nicăieri până acum.” Într-un limbaj teatral adecvat, expresiv, refăcând atmosfera tensionată, dramatică a acelor zile, elementele de ficțiune potențează reconstituirea documentară a unor momente ale Revoluției din decembrie. O parte dintre personajele cu nume fictive din Martori ai istoriei au identitate reală: „Mulţi dintre interlocutorii mei nu au dorit să apară cu numele reale, de aceea, evident, numele personajelor sunt fictive. Sigur, nu este un lucru obişnuit să ceri unor oameni, mulţi dintre ei greu încercaţi de evenimentele din decembrie ’89, să devine personaje într-o piesă de teatru radiofonic. Nu poţi accepta uşor să devii martorul propriei tale suferinţe! Cred că doar promisiunea fermă a păstrării anonimatului i-a determinat să vorbească.”

Primul episod, Cimitirul uitat, este dedicat Timișoarei, mai exact victimelor ale căror trupuri au dispărut. În al doilea, Uciși în noapte, Pușa Roth are ca punct de plecare declaraţia unui revoluţionar prezent în stradă în noaptea de 21 decembrie 1989, la București. „Istoria – spune Ion Ștefan – trece peste ziua de 21 decembrie foarte uşor, ca peste orice altă zi de iarnă, înainte de Crăciun, uşor însorită. A fost un miting, a fost o represiune, au fost şi ceva morţi şi răniţi şi după aceea noi am erupt către izbăvire şi fericire. Ziua de 21, din punctul meu de vedere, este unul din cele mai mari masacre, pentru că s-a derulat practic de-a lungul a mai puţin de douăzeci şi patru de ore, perioadă în care au fost omorâţi 50 de oameni, 598 au fost răniţi prin împuşcare, înjunghiere şi împunşi de baionete, peste 1000 arestaţi.” În scenariul Pușei Roth, declarația dată de Ion Ștefan în fața procurorului, în anii ’90, reface atmosfera din după-amiaza și noaptea de 21 decembrie 1989, cu baricada de la Inter dar și cu un episod mai puțin cunoscut: „baricada mică” din faţa Magazinului Cocor.

Sibiu mon amour, episodul al treilea, este dedicat celor 800 de oameni deţinuţi în bazinul de înot de la Sibiu, pentru că au fost considerați în mod absurd teroriști. Coșmarul trăit în acele zile a lăsat urme adânci în viața acestor oameni. Treptele puterii este povestea unui fost ofiţer prezent în primele zile ale Revoluţiei la datorie, în sediul fostului Comitet Central, unde a fost învinuit de terorism și arestat. În după-amiaza fierbinte a zilei de 22 decembrie, după plecarea cu elicopterul a cuplului Ceaușescu, în sediul C. C., „rând pe rând a venit un grup care a fost înlocuit de un altul ş.a.m.d. Pentru că trebuia să existe vinovaţi, nu spunem că nu au fost şi vinovaţi, oameni care şi-au făcut datoria au ajuns să fie învinuiţi pentru acte de terorism sau diversiune. Dacă vorbim de terorism, nici acum, după 22 de ani de la Revoluţie, acest subiect nu a fost elucidat pentru marele public.”

Episodul al cincilea, Ultimul zbor, are ca subiect evenimentele de la Aeroportul Otopeni, din dimineața zilei de 23 decembrie 1989, când au fost uciși 48 de elevi de la Școala de subofițeri de la Câmpina. „Supravieţuitor al măcelului de la Aeroport, Max, nume fictiv, s-a retras din Armată şi încearcă de 22 de ani să uite acest episod. Dar cum să uite când nici acum nu are o explicaţie plauzibilă? După 22 de ani a avut puterea să povestească…”

Rememorarea, retrăirea momentelor cumplite devin procedeu de construcție în cele cinci acte teatrale ale Pușei Roth. Copleșitoare prin tensiune și emoție dramatică, această reconstituire impresionează totodată prin autenticitate. Regizorul Vasile Manta, care a realizat și coloana sonoră, a alcătuit o distribuție excelentă, cu o varietate de voci, conferind textului ritmul și atmosfera potrivite, urmând creator elementele de construcție și reliefând detaliile pentru a asigura autenticitatea necesară. Ai într-adevăr impresia că te afli, prin intermediul scenei imaginare a teatrului radiofonic, în locurile în care s-a scris această istorie de foc și sânge.

Actorii au retrăit momentele teribile ale evenimentelor din decembrie ’89. Veți asculta remarcabile interpretări ale personajelor imaginate de Pușa Roth: Mihai Constantin în rolul Colonelului Nicu Stan (Treptele puterii), Dan Aștilean (Ion Ștefan), nuanțând expresiv lunga declarație-rememorare (Uciși în noapte), Mihai Dinvale și Eusebiu Ștefănescu în rolurile celor doi muncitori de la Sibiu, András Demeter, construind cu un registru dramatic foarte bogat și plastic personajul Maximilian (Ultimul zbor), Ruxandra Sireteanu în rolul mamei care și-a pierdut fiul (Cimitirul uitat și Ultimul zbor), Dan Condurache, cu expresia cinică adecvată în rolul colonelului care ordonă calvarul celor 800 de oameni la Sibiu. Rolurile episodice, multe, din acest serial au la rândul lor un relief aparte, ca și scenele în care apare mulțimea de revoluționari, realizate prin mixarea înregistrărilor din studio cu cele selectate din benzile de la Revoluție păstrate în Fonoteca Radioului. Cu sprijinul prof. univ. Mihai Mălaimare, care ne-a pus la dispoziție cu generozitate grupa sa de studenți de la Universitatea „Spiru Haret”, am putut realiza convingător aceste scene dificile.

Costin Tuchilă

În distribuție: Mihai Constantin, Dan Aștilean, Mihai Dinvale, Gelu Nițu, Mircea Constantinescu, Mihai Mălaimare, András Demeter, Ruxandra Sireteanu, Ștefan Velniciuc, Mihai Niculescu, Dan Condurache, Eusebiu Ștefănescu, George Grigore, Orodel Olaru, Șerban Gomoi, Gavril Pătru, Ionuț Kivu, Marius Călugărița, Anca Sigartău, Daniela Ioniță, Virginia Rogin, Gabriela Baciu, Ana Maria Dinculescu, Sorin Dinculescu, Rareș Zimbran. Au participat studenții anului al II-lea Actorie, Facultatea de Arte a Universității „Spiru Haret” din București, prof. univ. Mihai Mălaimare: Mihaela Albu, Ștefania Elvira Antonescu, Alexandra Laura Maria Borodan, Ema Alexandra Done, Alexandru Marian Floroiu, Sebastian Ghiță, Mihai Hurduc, Ana Maria Iordache, Andreea Irina Iosif, Antonio Tadeus Mincă, Narcisa Mitran, Liana Pecican, Georgiana Elena Vrațiu. Documentare: Gheorghe Ivașcu. Regia de montaj: Mirela Anton, Bogdan Golovei, Dana Lupu, Robert Vasiliță, Radu Verdeș. Regia de studio: Janina Dicu. Redactor și producător: Costin Tuchilă. Coloana sonoră și regia artistică: Vasile Manta.

Sursa: http://pusaroth.wordpress.com/2011/12/12/document-si-fictiune-martori-ai-istoriei/